Hai sa fim cool !

Ne ducem de rapa... Noi, ca shi societate, suntem intr-o continua degradare. Imi pare rau sa zic asta, dar pe masura ce tot nimeresc in mijlocul asha-ziselor chefuri cu shi despre elevi de liceu imi vine sa ii iau pe totzi, rectific, pe o mare parte din ei de o ureche shi sa-i duc acasa sa-i dau cu capul de usa pana deschid parintzii. Asta nu e o instigare la violentza de nici un fel, este doar o parere personala. Ce m-a determinat sa gandesc asha? Probabil faptul ca intr-o zi de joi seara, un oarecare bar era arhiplin, iar proportzia majoritara de "clienti" era de elevi cu mesele pline de alcool, acoperite de fum. Iar ceea ce m-a uimit cel mai tare a fost unu' pe la 14-15 ani care pe langa faptul ca era un pitic sfrijit, mai era si rupt in gura de beat shi tragea cu pofta dintr-un trabuc, dansand in acelasi timp, intr-o incercare eroica de a-shi pastra echilibrul. Oare unde credeau parintzii lui ca e "puiul" lor in seara aceea. Stau shi ma gandesc, oare aceste personaje ce zic acasa cand ies in orash? - Mami, tati vedetzi ca ies la un suc cu colegii, da' vin repede acasa ca doar maine am shcoala shi eventual ma mai uit odata peste ce aveam de invatzat pt maine daca nu imi e tare somn... De fapt, catzi parinti mai sunt care le cer socoteala copiilor lor adolescentzi? Am observat totusi ca parca fetele au un simtz de responsabilitate ceva mai ridicat decat cel al baietzilor. De ce? Probabil pentru ca prin natura umana, pentru impresie sociala, nu femela trebuie sa impresioneze masculul ci invers, astfel baiatul, probabil shi prin prisma prea putzinei educatzii primita de la parinti si in proportie mult mai mare de la toate porcariile din media (reviste de monden, tv sau internet), intelege impresionatul prin a se sparge in baut, fumat, dansat "schematic", toate pentru a dovedi cat de cool shi tare e. Sa ma iau shi de moda? Mai bine nu... Dar am un exemplu zoologic dragutz legat de o anumita frizura la baietzi...

Shtii bancul cu timpul ?

Timpul... Ce se intampla cu el de nu imi mai ajunge? Ma simt uneori ca un robotzel depashit de tehnologie dar care se lupta pt un upgrade ieftin pentru a reveni pe linia de plutire. Nu meroasele activitatzi pe care le desfashor din punct de vedere profesional in ocupa zilnic in medie 13 ore. Vineri e dezmatz scap dupa 9-10 ore. Problema e alta: ce ma fac daca tot ceea ce fac imi place shi nu o fac numai pentru bani? E belea sentimentul ala cand te urci la volan sa pleci la servici shi spre diferentza de altzii nu incepi sa-ti blestemi ziua abia inceputa ci din contra abia asteptzi sa ajungi la servici sa faci chestii noi care iti plac... Logic atunci cand ai o zi plina spre sfarshitul ei ai impresia ca nu se mai termina dar asta-i un feeling tipic omenesc... Dar totul e bine cand se termina cu bine... De bani nu prea am vorbit... De ce? Pentru ca in ultima vreme am realizat ca nu chiar totul se rezuma la bani shi din cate am auzit de la cineva: Banii nu pot cumpăra dragostea, dar oferă posibilitatea unor negocieri pe cinste. Asha ca raman optimist intr-un viitor stralucit chiar daca optimistul crede ca traim în lumea cea mai buna cu putinta, iar pesimistul se teme că acest lucru este adevarat. Cugetarea asta chiar oboseshte... Am plecat la o relaxare bazata pe suc de hamei...